Home / ARTICOLE / Cand cautam si nu stim ce cautam

Cand cautam si nu stim ce cautam

Cand cautam si nu stim ce cautam

Traim in universul unei societati setate sa detina, sa achizitioneze, sa dobandeasca adica mai exact sa consume.

Consumam alimente care mai de care mai frumos si mai atragator ambalate, consumam destinatii “de vis”, adica locuri in care se duc majoritatea oamenilor si vad fix aceleasi lucruri doar ca marketing-ul agresiv existent pe piata le face sa para cel putin la fel de interesante precum au fost prima data, chiar daca intre timp au fost taiati 20 de copaci si inlocuiti cu un foisor si 2 banci moderne, consumam  idei si perceptii fixe despre cum “ar trebui” sa arate succesul in cariera, familie si relatii cu ceilalti indivizi, consumam tot ceea ce se poate consuma, cazand prada unui vartej existential care adesea ne impiedica sa constientizam masura in care acele lucruri sau valori pe care le consumam se potrivesc nevoilor noastre sufletesti sau nu.

Poate ca si tu te-ai gandit la acest lucru cateodata doar ca nu este atat de simplu si sa iti dai seama cum altfel sa reactionezi atunci cand esti bombardat prin toate caile posibile de mitul unei perfectiuni exagerate, in conditiile in care vedem cum toti ceilalti oameni continua sa munceasca asiduu ca sa o obtina de parca ar fi imperios necesara vietii lor.

Asa ma gandeam si eu pana acum cateva zile si la un moment dat, citind o carte speciala am observat ca exista doua posibilitati de explicare a acestei curse de obtinere a perfectiunii: una se explica prin faptul ca exista oameni care isi doresc sa atinga un grad inalt de extraordinar pe care sa il asemuiasca cu perfectiunea deoarece au motivatii interioare serioase, adica au nevoi launtrice de afirmare si dobandire de respect/adimiratie/recunostinta/validare in plan social, iar cealalta posibilitate ii surprinde pe indivizii care se raporteaza la mesajele primite din exterior, adica reclame standardizate sau exemple ale altor oameni, neavand un scop interior precis, facand ceea ce ajung sa creada “ca trebuie sa faca”.

Ce-i drept, oamenii pot sa aiba aceste doua atitudini concomitent, adica pot alterna in functie de domeniile vietii: pot avea motivatii precise in cariera si motivatii imprumutate in relatiile cu ceilalti.

Nici una din variante nu poate fi considerata gresita sau corecta, important este ca fiecare dintre noi sa isi dea seama unde se situeaza si sa isi constientizeze traiectoria pe care o urmeaza cu scopul de a-si imbunatati calitatea deciziilor ulterioare.

Facand o scurta introspectie s-ar putea sa descoperi ca investesti un efort urias intr-un domeniu al vietii, incercand sa te mentii pe linie cu ceilalti din pura inertie. Wow, aceasta da constientizare!

Primul lucru pe care iti recomand sa il faci este sa nu te panichezi. Este perfect in regula. Se poate intampla oricui, bucuria trebuie sa vina de acum inainte.

In momentul in care am realizat ca investesc eronat un efort exagerat intr-un anumit domeniu al vietii mele, am simtit ca probabil asa “trebuie sa fie”, probabil tuturor li se intampla sa se simta extenuati si lipsiti de motivatie, macar cateodata si am continuat sa merg inainte la fel de naiva ca pana atunci. Apoi am avut o revelatie, ba chiar mai multe. Am inteles cateva lucruri minunate:

  1. “Nu trebuie nimic, niciodata, niciunde si in nici un fel! “

Oh da! In sfarsit pot sa respir libera! Libera de constrangerile fenomenale pe care le implica cuvantul “trebuie”. Mai multe despre acest subiect gasesti in articolul “Elibereaza-te de constrangeri!-exercitiu practic”.

“Nu, nu trebuie nimic!” a rasunat in mintea si sufletul meu precum “Sunt libera sa fiu eu insami!”, chiar daca nu stiam exact ce vrea sa insemne acest lucru. Ma bucura nespus idea de a nu ma incadra in niste tipare, caci posibilitatea de a ma baga in aceeasi cutie in care se baga multi oameni benevol, mie nu mi se potriveste deloc. Si cand te gandesti ca sunt rac si ar trebui sa fiu obisnuita cu cochiliile . 🙂

Suntem liberi sa gandim, sa simtim si sa actionam conform propriilor valori, chiar daca acest lucru declanseaza uneori reactii de respingere si neacceptare. Este pur si simplu modul nostru inedit prin care ne experimentam unicitatea! Grozav lucru, nu-i asa? Bineinteles, atata timp cat valorile noastre nu afecteaza valorile celorlalti, intrucat si ei au dreptul la propria unicitate.

  1. Nu exista perfectiune! Decat la Dumnezeu, dar pana acolo mai avem de colindat.

Cred sincer ca perfectiunea este un mit pe care il bem in pahare de cativa litri zilnic, nu pentru ca vrem ci pentru ca asa ni se expune realitatea in care traim.

Mesajele din mass-media precum si vesnicele reclame personale pe care multi oameni nu se sfiesc sa le expuna in diverse moduri pentru a poza in rolul de “fiinte perfecte sau desavarsite”, ne pun ceva semne de intrebare, iar cum exemplele de simplitate a vietii si autenticitate a trairilor lipsesc sau sunt destul de rar intalnite, devine simplu de crezut ca extremele devin normalitate si normalitatea devine abstracta.

In cartea “Darurile imperfectiunii”, autoarea Brene Brown explica in cel mai simplu si profund mod, necesitatea de a fi imperfect ca fundament necesar evolutiei personale. Greselile ne ajuta sa devenim mai buni, mai recunoscatori, mai intelegatori, invatandu-ne sa fim loiali noua si valorilor noastre.

Asadar, da-mi voie sa iti spun ca esti o “fiinta perfecta in imperfectiunea ta, iar acest lucru te face sa fii o creatura speciala si minunata, care chiar daca nu va cuceri maine lumea va reusi sa isi gaseasca bucuria in acele lucruri care ii vor mangaia sufletul”.

  1. Este perfect in regula sa avem emotii pozitive dar si negative!

Mda, nu se incadreaza in tiparele viziunii de dezvoltare personala cu care eram obisnuiti. “Fii pozitiv! Zambeste!”. Chiar si eu spuneam astfel de lucruri si ma coordonam dupa astfel de idei, doar ca realitatea nu este plina de zambete, fluturasi si supereroi care sa ne salveze vietile in fiecare zi.

Ba chiar vreau sa cred ca si supereroii aveau zile aiurea, adica ma gandesc ca Superman nu se simtea atat de incantat de faptul ca lucra o zi intreaga la ziar, iar seara dupa ce venea rupt de oboseala, isi punea costumul si se lupta cu raufacatori pana in zori, urmand apoi sa mearga la serviciu afisand un chip vesel si odihnit, de parca abia astepta sa scrie te miri ce stire plictisitoare despre noul tip de masina scos pe piata. Mi-e greu sa cred ca nu-si scranceste pe ascuns dintii, mormaind cate o expresie cu rang de perla.

Serios acum, optimismul este benefic. Da, avem nevoie de o portie de ras zdravana, avem nevoie de clipe frumoase petrecute impreuna, avem nevoie de o stabilitate emotionala si de odihna fizica, doar ca nu se poate sa fii vesnic pozitiv.

Adica imagineaza-ti ce inseamna sa lucrezi pana tarziu, dimineata nu iti suna ceasul pentru ca ai ramas fara baterie si putin somn in plus nu ti-ar strica, pleci tarziu de acasa, ratezi autobuzul si nu iti poti chema un taxi pentru ca nu ai avut timp sa iti incarci telefonul.

Sa fim seriosi, ai fost gata de plecare in mai putin de 15 minute…deci vei lua un alt autobuz dar acest lucru inseamna neincadrare in program. Alta provocare. Ajuns intr-un final la serviciu te confrunti cu cine stie ce probleme sau rezolvi un volum mare de munca iar seara cand cobori in statie observi ca ploua si nu ai umbrela. Cine si-ar mai fi adus aminte de umbrela in aceasta dimineata?!

In astfel de zile cred ca este destul de dificil sa ne mentinem veseli, dar putem fi realisti si sa zambim recunoscatori: a fost o zi agitata dar ne-am descurcat de minune! Poate au fost clipe cand am trait emotii negative, dar la sfarsitul zilei ne simtim mai bine, obositi poate, dar bine. Am reusit si astazi sa trecem cu bine prin toate. Vom reusi si maine! Si poimaine si tot asa.

Toti avem emotii negative dar acest lucru nu inseamna ca trebuie neaparat sa fie eliminate. In primul rand pentru ca fac parte din noi. Nu putem sa le scoatem si sa le punem la colt ca sa isi dea seama cat de mult au gresit.

Mai degraba, am putea sa le imbratisam ca fiind semnale prin care corpul ne informeaza ca este prea obosit, ca poate nu i-am dat suficienta apa, ca poate s-a saturat de mancat pe fuga sau ca pur si simplu are nevoie de liniste. Daca ne ascultam semnalele corpului putem sa ne imbunatatim starea de bine.

Un alt aspect important pe care vreau sa il mentionez legat de emotii este sa nu le credem prea mult. Adica putem crede ceea ce simtim dar nu sa credem doar ceea ce simtim, ignorand complet ceea ce gandim si observam activ in realitatea vietii noastre.

Asa cum lumina solara nu este intotdeauna stralucitoare si calduroasa precum este vara, nici intunericul nu este intodeauna atat de negru pe cat vrem sa il vedem, avand si nuante de gri.

Deci in loc sa ne “chinuim” incercand sa fim zen permanent, putem fi realisti intelegand ca putem experimenta o gama larga de emotii si ca acest lucru nu ne conditioneaza puterea de a rade si a merge mai departe. Moderatia este cheia.

In incheierea acestui articol doresc sa te incurajez sa te cunosti pe tine insuti, sa iti constientizezi prioritatile si sa investesti timp si iubire in lucrurile si oamenii care iti incalzesc sufletul! Mult succes!

Ei bine, cam atat pentru astazi. Stiu ca am scris destul de multe dar sper ca cele prezentate sa iti ofere idei noi care sa te inspire si sa iti mentina liber spiritul!

Zile binecuvantate iti doresc, iar daca simti nevoia sa imi impartasesti propriile idei si trairi, iti astept comentariile cu mare drag!

 

 

About Alexandra Anamaria

Check Also

Exista lucruri care conteaza mai mult!

Exista lucruri care conteaza mai mult! Exista momente in viata fiecarui om in care realizeaza …

Fericirea nu se gaseste ci se construieste zilnic, cu pasiune si rabdare!

Fericirea nu se gaseste ci se construieste zilnic, cu pasiune si rabdare! Dupa cum ai …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *