Home / ARTICOLE / Te-ai intrebat vreodata cum ar fi fost daca???…discutie cu propriul sine

Te-ai intrebat vreodata cum ar fi fost daca???…discutie cu propriul sine

Te-ai intrebat vreodata cum ar fi fost daca?…discutie cu propriul sine

Te-ai intrebat vreodata cum ar fi fost daca
O noua dimineata se furiseaza in camera frumoasei domnite.

Raze de lumina ii mangaie chipul cald, catifelat si isi unduiesc stralucirea ratacindu-se in buclele naravase intinse pe perna delicata.

Domnita se trezeste plina de recunostinta si isi serveste micul dejun in tihna, admirand frumusetea gradinii ce se oglindeste prin fereastra larg deschisa.

Aerul proaspat ii incanta simturile si ii indruma pasii catre oglinda.

Aici isi admira pentru cateva momente frumusetea plina de naturalete si isi zambeste copilareste, moment dupa care chipul sau incremeneste de uimire.

Privirea sa plina de suprindere descopera ca reflectia sa prinde viata si se aseaza la masuta de machiaj.

Uimita si totusi vrajita de o alta EA, mult mai increzatoare, plina de sarm care reflecta o oarecare maturitate a fiintei, se aseaza si ea la masuta si priveste atenta in oglinda.

Reflectia sa, cu un aer aparte, ridica cana de ceai si savureaza o prima inghititura. Domnita noastra priveste inmarmurita, observand fiecare detaliu: finetea miscarilor, clipitul ochilor, respiratia adanca si plina de stapanire…ofteaza admirativ.

Reflectia: “Si cum spuneai ca te simti astazi?”

Domnita: “Eu…sovaind…fantastic! Ma simt fantastic!”

Reflectia: “Hmm…bravo! Ma bucur sa stiu acest lucru! Si…ai planuri marete pentru ziua aceasta? Zilele trecute spuneai ca ti-ai dori sa iti implinesti un vis nou. Te-ai razgandit cumva?”

Domnita: “Eu?! Nu, nici gand. Nu stiu cum si nici de unde sa incep, dar stiu ca voi reusi!”

Trecura cateva clipe in care cele doua se admirara in tacere.

R: “Auzi… nu te-ai intrebat niciodata cum ar fi fost daca…?”

D: “Daca ce?”, se repezi tanara domnita.

R: “Cum ar fi fost daca obstacolele pe care a trebuit sa le depasesti nu s-ar fi ivit niciodata?”

D: “Oh, ba da! Poate ca ar fi fost mult mai usor, dar probabil ca as fi invatat mai putine lectii de viata.”, raspunse ea cu glas incantat.

R: “Nu te-ai intrebat niciodata cum ar fi fost daca in loc de DA ai fi spus NU anumitor experiente, anumitor oameni, anumitor evenimente din viata ta?”

D: “Poate ca ar fi fost mai simplu, poate ca as fi ras mai mult, dar e in regula, rad acum. Rad acum si rad mult, pentru ca acei oameni, acele evenimente, acele decizii pe care le-am adoptat m-au ajutat sa inteleg cine sunt si incotro vreau sa ma duc.”

R:”Am inteles!”, spuse ganditoare relectia asezand servetelul langa cana de ceai.

“Sa inteleg ca acum ai reusit sa iti dai seama ce iti doresti de la viata si ca stii cum anume vrei sa traiesti. Frumos!”, si rdicandu-se elegant dori sa paraseasca incaperea, insa domnita o opri.

D: “Stai! As vrea sa te intreb ceva!”, spuse cu glasul sau duios.

R: “Spune! Te ascult cu placere!”

D: “Crezi ca voi reusi…adica tu crezi ca eu..adica stii si tu ca pana acum am reusit mereu insa acum…eu nu am mai incercat sa implinesc un astfel de vis si…” si vocea i se franse.

Surasul cald al reflectiei sale ii reteza indoiala si ii alina emotiile ce urmau sa curga ca un potop nesfarsit de intrebari nefondate.

R: “Draga mea…tu este un suflet minunat si mi-ai demonstrat mie, de fapt tie insati, cu atatea ocazii, ca orice iti doresti ti se implineste, pentru ca tu crezi in frumusetea visurilor tale, pentru ca le ajuti sa prinda viata si le dai mereu culoare. TU, doar TU!

Doar prin simplul fapt ca nu ai vrea sa schimbi nimic din trecut, ca iti imbratisezi sincer fiecare experienta, fiecare clipa traita pana acum este dovada vie ca vei reusi orice iti vei propune!

Si nu, nu te gandi la mine ca la femeia puternica si la tine ca la una incocenta, noi doua suntem TU!

Aceeasi imagine, acelasi suflet, aceeasi traire, acelasi vis!

Eu sunt ceea ce tu ai creat cand ai ales sa nu renunti, cand ai ales sa mergi mai departe increzatoare, cand ai zambit cuvintelor lipsite de incurajare, cand ai ales sa faci imposibilul posibil!

Sunt TU, cea care zambeste plina de entuziasm, tu cea care vede frumusetea pretutindeni, tu cea care iubeste oamenii si viata, florile si muzica!

Eu sunt reflectia minunatiei tale si sunt mandra de tine!!!”

Lacrimi calde sarutara obrajii inflacarati de emotii ai domnitei si un zambet larg, senin, plin de fericire ii traversa chipul luminat de bucurie.

D: “Ai dreptate! Suntem un tot unitar! Sunt eu cea care zambeste mereu din suflet, cea care ofera fara sa astepte ceva in schimb, cea care iubeste din inima pentru ca nu isi poate imagina viata fara sa traiasca iubind si daruind zambete!

Sunt eu, aceeasi copila vesela dar maturizata, care stie cand sa rada si cand sa taca, care stie cum sa scrie in sufletul altora o dulce poezie de viata si bucurie!

Sunt eu, cea evoluata, ca un trandafir mic care a inflorit inca o data, care a crescut pe nesimtite si care straluceste azi in gradina vietii, bucurandu-se de minuntia cu care a fost binecuvantata! Iti multumesc pentru ca m-ai ajutat sa imi constientizez pe deplin minunatia!”

Reflectia sa plina de noblete se disipa in aer si tot ce ramase era rasul plin de incantare care rasuna in camera domnitei.

Se zbenguia ca un copil nevinovat si se simtea din tot sufletul un om iubit si binecuvantat.

Rasul si entuziasmul sau au reusit sa strapunga linistea dimprejur si mii de fluturi si gargarite s-au adunat in gradina sa.

Florile parca dansau si pasarile colorate in aer se jucau.

Era o dulce veselie ce cucerea imprejurimile dar nu venea din jurul lor, ci rasarea din sufletul domnitei noastre care invatase sa isi asculte vocea interioara, care rupsese portile ferecate ale lui ‘Nu se poate!” si care indraznise sa creada ca miracolele se petrec in realitate.

In viata nu reusim pentru ca trebuie, ci pentru ca putem sa o facem si intelegem ca ceea ce numim curaj este de fap teama care si-a spus rugaciunea si a decis sa merga mai departe, dupa cum spunea si speakerul motivational Joyce Meyer.

Speranta inseamna adesea sa avem incredere ca viata ne va oferi tot ceea ce avem nevoie sa primim la momentul potrivit!

Uneori ceea ce vrem sa vedem in oglinda conteaza mai mult decat ceea ce vedem de fapt!

Oh da, era sa uit! Tanara domnita si-a facut un nou obicei de cand si-a cunoscut vocea interioara.

In fiecare dimineata dupa ce se trezeste, se indreapta catre oglinda si in timp ce se priveste, isi spune plina de entuziasm: “Zambeste, viata te iubeste!”. Si chiar asa este!

Traieste-ti viata cu incantare, razi, zambeste fara incetare!

Viseaza, asa cum nimeni n-a visat nicicand, crede in tine si mergi prin viata fluierand!

Inspira adanc si priveste tot ce te inconjoara.

Priveste si-n oglinda: esti acelasi Tu, valoros ca o COMOARA!

Viata ne iubeste! Pe toti! Zile binecuvantate iti doresc!

Daca ti-a placut acest articol il poti distribui. Nu se stie niciodata pe cine ar putea inspira!

De asemenea, te invit sa imi apreciezi pagina de facebook “Din suflet pentru suflet” pentru a fi mai aproape si a te bucura si de alte ganduri despre lume si viata.

In continuare iti recomand articolele:

Iti multumesc pentru vizita si te astept oricand cu drag!

Zile cu Soare in suflet iti doresc!

Originals

About Alexandra Anamaria

Check Also

Puterea destinului

Puterea destinului Cred in puterea destinului, dar cred mai mult in puterea mea de a-l …

De ce este important sa fii inconjurat de oameni optimisti?

De ce este important sa fii inconjurat de oameni optimisti? Traim inconjurati de oameni, interactionam …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *